Anyway, lectura placuta
"Am vorbit de atatea ori despre dragoste si fericire de m-am saturat eu. Cu toate astea ma irita cand vad ca niste concepte atat de simple si logice pot fi interpretate in atat de multe moduri, de cele mai multe ori gresit.
Si gresit nu pentru ca asa zic eu, care detin adevarul absolut, ci din punctul de vedere al instinctului de conservare pierdut de multi.
Ce treaba are instinctul de conservare? Nu, nu te iubeste nimeni pana o sa-ti crape teasta. Ideea e ca lucrurile sunt banal de simple dar frica, nesiguranta si uneori frustrarile ii indeamna pe unii sa complice al dracu de mult treburile. Cred ca scopul ar trebui sa fie acela de a ne face viata mai usoara, nu? La ce bun sa dam alte sensuri si sa ne complicam traiul?
Acum sa revenim la treaba cu dragostea si indragosteala.
Pentru a mentine o relatie de lunga durata si sanatoasa, cel mai important lucru din punctul meu de vedere este sa iti consideri partenerul cel mai bun prieten.
Nu ramai intr-o relatie pentru ca sexul e misto, pentru ca iti face cadouri, pentru ca ea are cracii misto, sani mari, ca te intelegi bine cu ma-sa, ca te-ai obisnuit, ca e prea mare deranjul sa pornesti iar in cautarea persoanei potrivite.
Astea sunt scuze.
Daca partenerul/partenera nu iti este cel mai bun prieten caruia ii poti spune orice, oricand, care sa fie pe aceeasi lungime de unda cu tine pe toate planurile, relatia aia la un moment dat o sa esueze sau o s-o tina langa intr-un ritm prost.
Ce este indragosteala: acea stare de inceput in care e posibil sa treci printr-o larga gama de emotii, de la extaz la agonie, vorba aia. E ca si cum ai primi un shot de adrenalina in inima si in stomac, esti euforic, visator, nu mai mananci, nu mai dormi etc.
Starea asta poate tine de la 1 saptamana la 6 luni. 6 luni in care iti vezi partenerul perfect, ce defecte? Nu exista asa ceva! Totul e minunat, va vedeti si vi se scurg ochii, va sarutati si ar putea sa fie exterminata toata lumea din jurul vostru, nu ar conta. Toate sentimentele sunt la superlativ, sunteti fiecare universul celuilalt.
Ok, totul bine si frumos, roz cu bulinute, dar euforia asta nu tine la infinit. Ce te faci cand toata minunatia asta dispare?
Pai e simplu, treci in faza de Dragoste sau nu.
Acum cu dragostea e mai complicat pentru ca implica responsabilitate si ratiune.
Dupa ce iesi din indragosteala ai 3 variante:
- te sperii si fugi urmarind urmatoarea sansa de a-ti primi doza
- ramai si strambi din nas complacandu-te intr-o relatie mediocra plina de compromisuri si "hai ca las de la mine"
- ramai si iti accepti cu responsabilitate relatia, duci comunicarea la un alt nivel, va acceptati reciproc, va respectati si va asumati sa va consumati zilele intr-o dragoste responsabila (da, ca in reclamele cu bere)
E greu? Chiar deloc.
Nu trebuie sa faci chestii jenante/denigrante/umilitoare din dragoste. Nu are nimeni niciun drept sa iti impuna asta. Daca ai ajuns sa faci ceva ce nu iti face placere ala se numeste compromis si la un moment dat poate dauna.
Acum ajungem la alta discutie: care sunt compromisurile bune si care nu? Asta decide fiecare cuplu in parte. Te afecteaza personal, sunt repercursiuni? Simplu, nu o faci.
Circula atatea clisee incat ma intreb de unde naiba le mai scoate lumea. De fiecare data altele, de fiecare data invartindu-se in jurul aceluiasi subiect, banal de simplu in esenta.
Hai sa descoperim ce-i cu dragostea! Pai hai! Carti, articole, editoriale, povesti de viata, toate cu aceleasi greseli elementare si lectii rasuflate: ce este dragostea, cum sa faci relatia sa mearga, cum sa saruti in functie de zodie, cum sa faci sex in functie de anul nasterii, cat de predispus este sa te insele in functie de ce a mancat de dimineata etc.
Daca nu te simti confortabil langa persoana iubita, daca nu vine totul natural si de la sine, las-o balta.
Frica de a ramane singuri ii indeamna pe multi sa ramana in relatii destinate esecului. Merita? E alegerea fiecaruia.
Cand o relatie nu se bazeaza pe dragoste responsabila si prietenie se ajunge la anomalii: va inselati reciproc sau unul inseala si altul sufera, unul iubeste mai mult si altul mai putin, va certati ca chiorii, se poate ajunge la abuzuri si intr-un final sunteti doi straini, mai singuri impreuna decat separat.
Am auzit tipe spunand "eh dar cum sa ii zic lui tot". Asa bine. El este cel pe care l-ai ales, cel care iti este alaturi zi de zi. Fiecare alege cum sa isi traiasca relatia dar va spun sincer ca foarte rar am vazut cupluri fericite care sa se iubeasca si sa se respecte, care sa emane o energie de nedescris, doi oameni care sa radieze cand sunt impreuna.
Am ales sa fim si noi asa, nu doar sa pozam in cuplul perfect (poate altora le-o iesi figura dar la noi nu merge cu teatru).
Nu zic ca vai, ce tari suntem noi, hai sa ne batem cu pumnul in piept, dar avem acusica 7 ani de cand suntem impreuna si asta a necesitat eforturi din partea amandorura.
Mah, ne iubim? Da. Pai hai sa facem chestia asta sa mearga. Fara facut research pe net, fara luat exemple de la altii. Ce-i drept am avut amandoi exemple de "asa nu" si am hotarat sa nu repetam greselile altora.
E atat de simplu."
