Scrisoare către tine partea 12
Ne întâlnim prin vise,
Cu șoapte de iubire,
Atingeri tandre,
Și jurăminte sincere,
Pentru totdeauna.
Vino și stinge-ma
Ard toată iubire,
Sunt doar a ta și o știi prea bine,
Că suntem predestinați să ne iubim,
Si nu ar mai trebui să ne ferim.
Mă topesc toată hai vino mai aproape,
Să ne lăsăm purtați de val,
Până dimineață,
Lipiți unul lângă altul,
Dezgoliți complet.
Ne întâlnim prin vise,
Cu șoapte de iubire,
Atingeri tandre,
Și jurăminte sincere,
Pentru totdeauna.
Vino și stinge-ma
Ard toată iubire,
Sunt doar a ta și o știi prea bine,
Că suntem predestinați să ne iubim,
Si nu ar mai trebui să ne ferim.
Mă topesc toată hai vino mai aproape,
Să ne lăsăm purtați de val,
Până dimineață,
Lipiți unul lângă altul,
Dezgoliți complet.
) Cum ar fi ca 2 oameni sa se cunoasca in vis, sa traiasca in lumi paralele si sa ia contact DOAR prin vise... in fiecare seara se viseaza doar pe ei 2, pare ca sunt singurii care au aceasta "problema" si nici ei nu-si explica de ce se intampla asta... dupa 4-5 vise ajung sa devina lucizi din ce in ce mai mult, nu mai sunt inconstienti de ceea ce viseaza, incep sa creada ca nu mai e un simplu vis si totul incepe sa devina din ce in ce mai real, nu mai pare deloc o coincidenta, isi adreseaza intrebari unul celuilalt, curiosi daca e real faptul ca se vorbesc intre ei din alte lumi, socati de ce se intampla ajung sa realizeze ca sunt singurele persoane din lumea lor care experimenteaza asa ceva, parca timpul s-a blocat in loc, parca realitatea s-a oprit doar la ei, parca au comutat amandoi pe aceeasi unda/frecventa si visele nu mai incep sa curga ca altadata, de fiecare data se viseaza doar pe ei 2 cum se indragostesc, cum se plac, cum se imbratiseaza, cum se ating, cum se iubesc... cand se trezesc nu mai uita niciunul din ei visele asa cum o faceau inainte, isi aduc aminte tot ce s-a intamplat in vis, iar asta ii macina, ii framanta in fiecare zi, nu inteleg cum poate fi real asa ceva, depaseste orice imaginatie, depaseste legea firii, el incepe sa-si intrebe prietenii, rudele, apropiatii daca au mai patit asa ceva, ceilalti il iau de nebun, ii recomanda sa mearga la un medic psihiatru, in ideea ca poate sufera de o boala, ceva, nimeni nu il intelege si nu il crede... isi doresc sa se cunoasca in carne si oase, dar niciodata nu se pot intalni in viata reala... el traieste in lumea moderna (prezentul de azi - 2023), super destept, super citit baiatul, iar ea traieste intr-o alta era din care el pare ca nu o intelege... ea este seful unui mare trib, este ffff frumoasa, arata ca o regina/imparateasa (***aici poti sa jonglezi cu creativitatea, ai putea spune ca ea este din alta lume, gen Avatar, complet diferita de a noastra sau poti sa pastrezi narativul***), intamplarea face ca baiatul sa fie un savant in domeniul cercetarilor armelor nucleare care incearca sa faca cumva sa ajunga la ea si nu reuseste, nu descopera tehnologia necesara si nici nu are acces la o astfel de informatie, omenirea inca nu a avansat atat de mult tehnologic incat el sa poata sa o aduca pe ea in lumea lui si nici ea nu dispune de tehnologia necesara ca sa-l aduca pe el in lumea ei... isi iroseste 30 de ani din viata incercand sa creeze niste portale cu ajutorul tehnologiei catre lumea ei, isi pune electrozi pe cap/pe tot corpul, incearca sa-si desprinda sufletul de trup ca sa se teleporteze in lumea ei atunci cand intra in starea de somn-veghe, dar nu reuseste, esueaza mizerabil, ajunge sa se urasca pentru cunostintele lui limitate in domeniul stiintific, ajunge alcoolic si fumeaza cate 2-3 pachete de tigari pe zi, are agendele pline de notite, scheme, formule matematice, calcule... de multe ori isi doreste sa n-o mai viseze pentru ca o iubeste prea mult, este prea frumoasa si nu ii poate rezista dulcetii... sunt constienti ca vor imbatrani la un moment dat si ca viata nu asteapta dupa ei, timpul este scurt, iar asta ii face sa moara de dorul celuilalt... vad cum viata lor se risipeste si clepsidra timpului le arata ca nu se vor putea intalni niciodata, asta ii face sa sufere cumplit... de la atata iubire ce si-o poarta reciproc, naivi fiind, sau mai bine zis, atat de mult indragostiti fiind, ignora toate sansele de a cunoaste pe cineva din lumea lor, dau cu piciorul la toate relatiile/ocaziile/intalnirile pe care ar fi putut sa le aiba cu cineva... trec ani in care ei se framanta sufleteste, se imbolnavesc pe sistem nervos, de la depresie, singuratate, iubindu-se doar prin vise... ajung amandoi la batranete si realizeaza ca si-au irosit intreaga viata/existenta iubind ceva ce practic nu exista, dar teoretic pare sa existe, nici ei nu inteleg/nu-si explica... cu pasi repezi vor inainta spre moarte, iar iubirea lor se intensifica, pare mai reala ca niciodata... intr-un final, mor amandoi in cel mai frumos vis, ultima noapte de dragoste in care luminile (ochii) s-au stins... mor in acelasi timp, la aceeasi ora, in acelasi vis, la asfintit... este ultimul vis.
